Cum s-a extins conflictul dintre SUA/Israel și Iran
Se împlinește o lună de război în Orientul Mijlociu, un război care a început ca o decapitare de regim și este pe cale să se transforme într-o catastrofă umanitară. În acest moment discutăm de mii de morți, amenințări cu distrugerea instalațiilor de desalinizare de care depind milioane de oameni și o criză energetică pe cale să devină una economică în adevăratul sens al cuvântului.
O lună de război, moment al bilanțului: numai în Iran au fost raportați 5000 de militari morți și peste 1500 de civili, dintre care ies în evidență cele 165 de eleve ucise în școala din Minab, în sud-estul țării.
Doar războiul în sine (arme, mutări de trupe, solde) costă Statele Unite aproximativ un miliard de dolari pe zi, potrivit mai multor surse. The Guardian avansa, pe 19 martie, un total de 18 miliarde de dolari. Imaginați-vă că o singură rachetă Tomahawk costă 3.5 milioane de dolari.
Ca exemplu despre amploarea acțiunii militare, putem să luăm aviația SUA. Statele Unite au folosit peste 300 de aeronave, de la bombardierele B-2, până la dronele MQ-9 Reaper. Evident, însă, vorbim de mult mai mult armament și tehnică militară. O listă completă o găsiți AICI.
Potrivit cotidianului Haaretz, și Israelul a cheltuit mai bine de 6 miliarde de dolari până acum, în acest război și ia în calcul să suplimenteze bugetul Armatei.
În ceea ce privește Iranul, o țară total opacă în privința comunicării, nu putem vorbi de o estimare a costurilor războiului, dar, dincolo de cheltuielile pe armament, vorbim de pierderi uriașe, de ordinul zecilor de miliarde, după bombardamentele SUA-Israel.
Derulează pentru a urmări evoluția conflictului
Sau navighează rapid folosind marcajele din dreapta
28 februarie — NOAPTEA ZERO
28 februarie — RĂSPUNSUL IRANULUI
1-4 martie — RĂZBOIUL DEVINE REGIONAL
5-17 martie — ATACURILE CONTINUĂ
18-27 martie — ECONOMIA MONDIALĂ TREMURĂ
USS Gerald Ford
USS Abraham Lincoln
Iran
Teheran
Natanz
Isfahan
Statele Unite și Israel lansează un atac aerian masiv asupra Iranului. Au fost folosite câteva sute de rachete, bombe și drone.
Atacurile vizează puncte-cheie din Iran. Sunt lovite Teheran, Natanz și Isfahan, fiind estimate 300 de rachete și bombe care lovesc complexe nucleare, baze al Gărzilor Revoluționare, radare și baterii anti-aeriene.
Reședința Liderului Suprem
Complexul din districtul Pasteur, unde se afla liderul suprem Ali Khamenei, este distrus în primele ore ale atacului. Decesul acestuia este confirmat.
Palatul Prezidențial
Biroul președintelui Masoud Pezeshkian este lovit direct în timpul primei serii de bombardamente asupra capitalei.
Rafinăria din Teheran
Instalația petrolieră din sudul capitalei este lovită, provocând incendii masive vizibile din tot orașul.
Școala din Minab
Școala de fete Shajareh Tayyebeh, din apropierea unei baze navale, este distrusă de o rachetă. Au fost confirmate 175 de victime, majoritatea fiind eleve între 10 și 15 ani.
Iran
Israel
Bahrain
EAU
Qatar
Kuweit
Irak
Iordania
Arabia Saudită
Trafic redus cu 70% în Strâmtoarea Hormuz
Iranul răspunde imediat și atacă Israel, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și bazele americane din Irak.
Liban
Cipru
Golful Oman
Turcia
Războiul nu mai este doar între Iran și Israel/SUA. Hezbollah din Liban lansează rachete asupra Israelului, iar baza britanică din Cipru este atacată de drone iraniene.
Israelul răspunde cu un atac masiv asupra Libanului, vizând infrastructura Hezbollah și provocând pagube semnificative în Beirut și Valea Bekaa.
Forțele militare ale Statelor Unite au atacat și scufundat mai multe nave iraniene în Golful Oman. Comandamentul Central american a raportat că regimul de la Teheran nu mai are nicio navă activă în zonă dintr-un grup de 11 monitorizate anterior.
NATO interceptează o rachetă iraniană deasupra Turciei.
Oman
Azerbaidjan
Iranul continuă să atace țările vecine, iar Statele Unite își consolidează prezența militară în regiune.
Aeroportul Internațional Nakchivan
Harta războiului este extinsă de Iran, care lovește Aeroportul Internațional Nakchivan din Azerbaidjan, provocând pagube semnificative și perturbând traficul aerian în regiune.
Marco Rubio (Secretarul de Stat al SUA) și purtătoarea de cuvânt a Casei Albe anunță că durata conflictului se poate extinde între 4-6 săptămâni.
Între timp, Mojtaba Khamenei este ales noul lider suprem al Iranului. Președintele Iranului promite că nu va mai ataca țările musulmane. Totuși, militarii loiali IRGC continuă atacurile în regiune.
Razboiul continuă în ciuda apelurilor lansate de diverși actori internaționali cu privire la încetarea focului. În acest timp, piețele se confruntă cu variații puternice și cu efecte care trec de granițele Orientului Mijlociu.
O nouă rachetă lansată înspre Turcia este interceptată de NATO, când ajunge deasupra regiunii Gaziantep.
Israelul a atacat câmpul petrolier South Pars, sub coordonarea SUA.
Câmpul petrolier South Pars
În urma atacului israelian, infrastructura energetică din South Pars suferă pagube semnificative, amplificând tensiunile și riscurile pentru lanțurile de aprovizionare regionale.
Iran ripostează cu lovituri masive asupra infrastructurii energetice din Golf.
Costurile războiului cresc exponențial, atât pentru țările implicate, cât și, indirect, pentru cele ale căror economii sunt dependente de materiile prime venite din Orientul Mijlociu.
Iranul lansează două rachete către baza Diego Garcia (SUA-UK), din Oceanul Indian, aflată la aproximativ 4000 de kilometri distanță de coastele Iranului.
A fost mai mult o dovadă din partea regimului de la Teheran că poate lovi mai departe decât se credea, ceea ce înseamnă că aproape toate țările din Europa pot fi vizate.
Franța și Italia își intensifică prezența navală în zona Golfului Persic și în estul Mediteranei, cu scopul de a escorta navele comerciale și a apăra ținte energetice.
România și Germania, dar și alte țări europene pregătesc misiuni de escortare navală și apărare a țintelor energetice.
Trump susține că a avut discuții "productive” cu Iranul și face un pas înapoi. Autoritățile iraniene neagă complet existența unor astfel de negocieri.
La o lună de la declanşarea conflictului, bilanţul este unul zdrobitor. Atât pentru iranieni - dat fiind că aproape întreaga conducere a fost "decapitată", dar şi pentru economia globală. Fiecare zi aduce creşteri ale preţului barilului de petrol pe fondul blocării strâmtorii Ormuz şi un risc din ce în ce mai mare de penurie. De altfel, unele ţări asiatice, precum Filipine sau Vietnam, au început deja să ia măsuri privind posibila raţionalizare a carburanţilor şi au recomandat reducerea pe cât posibilă a consumului.
Impactul este puternic şi pentru economia Uniunii Europene şi a statelor sale membre. Germania, de exemplu, ar putea avea nevoie de o perioadă îndelungată pentru a-şi repune pe picioare industria pe fondul scumpirilor accentuate la energie. Astfel, întrebarea nu este doar cât a costat acest război până acum, ci cât va mai costa - în vieţi, în bani şi în stabilitate regională.